the day i died again

vechii mei demoni s-au intors..mai puternici ca niciodata .. si iar vor sa preia controlul..anii de zile s-au hranit cu tot ce era/e negativ in mine..de la ganduri si dorinte pana la vorbe si fapte.. si cand i-am uitat in cele mai negre si adanci colturi ale mintii si sufletului meu S-AU INTORS. si partea nashpa e ca am si uitat deja cum sa lupt cu ei.. atata vreme a fost linsite.. atata vreme a fost bine… astazi seara din nou m-am simtit strain.. de tot ce era in jurul meu, de oameni si de locuri ..si mai ales de mine insumi..a reaparut senzatia ca totul e inutil.. ca totul in jur sunt doar  obiecte de carton ..ca totul e vulnerabil in frunte cu noi.. si ca la cea mai mica adiere de vand din partea destinului disparem in neant ca o frunza uscata cazuta din pomul care a hranit-o atata vreme. simbioza dintre trup si suflet scartzaie… din nou.. din nou sufletul ar vrea sa fie departe acolo unde ii e locul..si din nou corpul se agata cu disperare de el..si nu-l lasa sa plece.. si ce e cel mai ciudat ..ce putere au cuvintele.. un cuvant..doua.. o propozitie..si eshti aruncat departe.. la ani lumina departe de unde erai inainte ca acele cateva cuvinte sa se materializeze in cateva sunete hotarate sa sparga tot in jurul lor… sa distruga orice tentativa de autoaparare a destinatarului.. si se mai zice ca suntem creatorii propriului destin? nuuuu… suntem doar un atom micutz intr-un infinit ..mult prea mici pentru a conta.. doar orgoliul si/sau disperarea  din noi ne face sa credem ca undeva cuiva chiar ii pasa de noi… de fapt ii pasa ..dar de noi ca ansamblu nu de noi ca indivizi.. asa cum o bucata de piele moarta care cade sau cum un fir de par  care se desprinde nu reprezinta nimik pentru noi, asa nici noi nu reprezentam nimic in univers.. doar un continut oarecare ca universul sa nu fie gol.. sau cum zicea cineva suntem doar „pulbere de stele”… dar sa revenim la demonii mei.. ca ei ar trebui sa fie in prim paln.. ii vad cand ma uit in oglinda cum imi intuneca irisul.. cum trec ca nsite nori negri..  ultima oara i-am infrant cu 2 arme: un serial..si un cantec.. weird nu? well.. i am weird..  serialul a fost OZ si melodia Ill Bill -unstoppable.. si asta m a facut sa-i infrang ..violenta sisuferinta din OZ si gandul ca sunt „unstoppable” .. ca nici ei macar nu ma pot opri..si nu mi pot opri sau deturna destinul.. dar acum? cu ce-i mai infrunt? asa cum virusii devin imuni la antibiotice si ei au devenit imuni la vechile ritualuri de indepartare..  depresii..depresii..bine-ati revenit.. de fapt e din nou toamna, nu? anotimpul in care toate psihozele infloresc ..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: