Jurnalul unui depresiv part 1

o zi normala de weekend:

ora 9:45 .. trezirea..  mi-e groaza sa deschid ochii pentru ca trebuie sa ma confrunt din nou  cu realitatea trista si dura a vietii..mai stau putin cu ei inchisi

ora pe la 10 .. pornesc radio-ul.. canta november rain.. schimb postul… nimeresc wer-wet-wet – love is all around.. imi amintesc ca nu am prietena de ceva vreme si-mi dau lacrimile.. inchid radioul.. deschid tv-ul… stirile diminetii… descoperire macabra .. il inchid… ma invart prin camera…  pornesc comp-ul..macar acolo comand eu ce se aude si vede… pierd vremea cu netul

pe la 11 ma trezesc scriind chestii cu degetul pe mobila.. de la praf nici nu se mai vede lemnul.. fara pofta incep sa sterg praful … gasesc albumul cu poze.. din nou amintiri.. restul curateniei decurge in liniste cu gandul departe de tot.. din cand in cand cate-o lacrima umezeste ochiul si apoi mobila…

ora 12.. ma pun sa mananc ..singur..  ma uit in oglinda in timp ce mananc sa parem a fi 2.. dar vad o fatza depresiva care-mi taie pofta de mancare.. mut oglinda..

la faza cu oglinda vad ca sunt neras… dupa mancare fac o tentativa.. iau aparatul, dar lama imi zambeste rautaciuos… nu , nu o sa i fac pe plac.. nu am venele chiar atat de lungi.. abandonez.. caut o carte…  citind ma ia somnul..adorm…

visez frumos.. ca in comediile romantice… ma tresesc mai dupamasa .. cand imi dau seama ca totul a fost doar un vis  iar ma apuca tot felul..  ca sa fac in ciuda depresiei,  pun in winamp folderul cu melodii  „simpatice”  intitulat sugestiv       „killin softly”.. incepe boyzone..  apoi everybody hurts…  depresia rezista ca e mai puternica decat mine…  dupa inca cateva melodii depresia abandoneaza si cedeaza.. dar si eu sunt complet stors de orice vlaga… dar am invins..am batut depresia cu propriile ei arme…

pe la 7 seara ma suna prietenii..ce facem azi? automat se aprinde un beculetz in cap si-mi dau seama ca bate vantul prin buzunare ca e criza… zic: pai ce sa facem? ne grupam undeva la un suc la  2 litri si 4-5 pahare?🙂 ca de iesit trebuie sa iesim….  rascolesc fara pofta prin gramada de haine de pe fotoliu (depresia genereaza lipsa de pofta de lucru si automat lipsa de ordine prin haine si casa)..

ies din casa.. afara noros , ploua si putin bate vantul.. nici macar vremea nu tine cu mine.. trece pe langa mine un cuplu  tinandu-se de mana… imi amintesc cantecul de la bambi „doi ochi caprui” si automat imi amintesc si de lama de la aparat care-mi faacea cu ochiul.. obligatoriu trebuie sa o arunc..

dau sa pornesc mashina… evident se aude un beep… e gol rezervorul.. sper sa mai ajung pana la peco… automat imi fac in gand calcule..30 ron benzina..la mine am 40..  tot raman 10 de 2 cola (singura chestie care nu m-a dezamagit niciodata)..  cu prietenii la o poveste mai uit de necazuri.. dar nici ei nu sunt foarte bine dispusi …

apoi trece cate-o bunaciune pe langa noi si  zambeste (ca doar asa e frumos)..dar degeaba.. ca deja 5 lei au mers pe o cola … mai am 5 lei in buzunar.. fix de o cola..dar cu o cola nu aghetzi pe nimeni.. shi chiar de ar fi asa usor.. ce-i spui? ca depresia lasa urme adanci si in gandire si spontaneitate…

oricum  logica si matematica sunt simple: ai sanse 50-50 sa te bage in seama :

– daca nu te baga , te apuca depresiile si automat iti reamintesti de toate problemele si te scufunzi adanc de tot..seara e compromisa…

– daca te baga,  iti abandonezi prietenii si mergi la discutii.. sunt sanse 80 la 20 sa fie o oportunista..   cei 5 lei din buzunar se sparg de ras cand se gandesc ce tzapa trage fata … discutia incepe clasic : o intreb ” ce bei”… daca zice orice altceva in afara de cola sau apa plata e sinucidere curata… dar sa zicem ca am noroc: fata bea o cola.. apoi discutia decurge normal pentru o prima intalnire: ce masina ai, cu ce te ocupi ..alea alea… prietenii  fac semne simpatice… iti vinesa-i spargi.. noroc ca fata e cu spatele si nu-i vede… dupa o vreme iti dai seama ca n-are rost si abandonezi..  si automat s-a dus si sticla de cola..

intr-un final  ma intorc acasa.. la fel cum am plecat.. depresiv.. ma mai uit la un film (cu norocul meu precis prind o drama) si adorm…

asta este o zi de om depresiv….   dar cred ca la toti nii greu :))

p.s. raportul realitate/fantezie in aceasta povestire e 25/75% … puteti sa-mi plangeti de mila, dar doar in proportie de 25% :))

5 Răspunsuri to “Jurnalul unui depresiv part 1”

  1. Dracool Says:

    fucking shit….asa m-ai deprimat ca nici de lucru nu mai am chef….😆 de fapt n-am chef niciodata….

  2. Rop Says:

    Da, la toti ne e greu. Am o singura intrebare la tine: nu ti s-a intamplat niciodata sa te simti mai mizerabil fiind impreuna cu cineva si nu singur? Ca mie da. Si daca doar la asta ma gandesc, uff!! ce bine e cateodata singur. Nu ca as fi fan singuratate.

  3. Viorica Says:

    Ceau Florin,

    Am auzit ca ai blog si am dat o cautare dupa „cedrik blog” si asa te-am gasit.
    Apropo de depresii sa stii ca nu esti singurul. Ii atinge numai pe baietii destepti🙂. Si nu e simpla gluma ceea ce spun. Daca n-ai „reflecta” atata n-ai avea motive🙂 reale. Pentru ca te cunosc si iti stiu calitatile.

    Nu inseamna ca iti sugerez sa nu mai reflectezi (asta ar insemna evitarea problemei si nu rezolvarea ei) ci dimpotriva.
    Trebuie sa-i gasim cauzele, sa-i demontam mecanismele care s-au instalat in noi poate chiar din primii ani de viata si apoi cu fiecare amaraciune a vietii. E ceve ce putem face.
    Si trebuie s-o facem. De aceea ni s-a dat „depresia” ca, luptand sa o depasim, sa aflam mai multe despre noi insine.

    Suntem facuti sa aspiram la bucurie dar viata nu merge inainte decat prin suferinta. Acesta e rostul ei. Ca sa ne provoace sa luptam, ca sa devenim ceea ce suntem in interiorul nostru.

    Cea mai mare descoperire este aceea ca totul poate fi nou, ca de la inceput. Fatalitatea s-a insinuat in gandirea noastra dar este un fals pe care-l putem respinge, este o setare involuntara, este ca un virus care ne ataca pe fond.
    Pavel Corut vorbeste despre comutatorul din mintea noastra, cel care „alege” directia pe care vom merge.

    Vorbesc din propria experienta, Florin. Stiu pe pielea mea ce inseamna aceasta angoasa in care te simti „singur” cum n-a mai fost nimeni.

    M-as bucura din suflet sa-mi faci o vizita, ca sa vorbim de la om la om, de la depresie la depresie. Ai emailul meu.

    Nu esti singur, draga Florin!

  4. gu@rd1an Says:

    las Flo, ca nu e dreq asa negru… mie mi-o dat papucii dupa 7 ani, si eu care ma gandeam ca anu asta cel tarziu anu viit pe vremea asta termin casa si o cer de nevasta….si futu-i, nici bine nu s-o desparti de mine de vreo 3 luni, ca are eja pe unu, cica politzai, si mai tanar ca mine cu 5-6 ani, si dupa cate am auzit ala ar fi cerut-o si de nevasta deja….futui mama ei de viata….7 ani dusi in …, da de aia nu disper, si cine zice ca barbatii nu iubesc is niste ipocriti si nu au dat peste cineva care sa ii intoarca viata pe dos…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: