Diverse

azi pun o colectie de ganduri si kestii

1.  tanar simpatic , blond , oki albashtri, 1,85  inaltime, vand calculator… ieftin..    asta parafrazare dupa „tanara simaptica, 90-60-90 vand canmion”…

2. vorbeam azi cu cineva.. zicea ca nu-i place orasul asta , ca e plictiseala maxima.. mi-a zis ca-i place mai mult acasa (unde a locuit pana acu putina vreme) ca e mai activa viatza .. am intrebat si unde ai locuit? ce raspuns credeti ca mi-a dat? New York.. a stat 20 ani in NY apoi s-a mutat aici.. mai e de mirare ca e boring orasu asta? si pt noi e boring, care numai asta stim.. da pt cineva care a stat in NY… cred ca orasul nu e plictisitor doar pt taranii care la ei acasa in afara de camin cultural  semidemolat si de birtutzul din padure  nu au nimic „distractiv”

3. mi-a placut un comment pus de cineva la un articol de la aradon:

„Asta-i stire ceva de genul : A fost gasit spanzurat in podul casei, insa femeia a reusit sa recupereze cartofii imprastiati pe trotuar deoarece toti cainii comunitari au fost vaccinati impotriva furtunilor violente care se formeaza din cauza trecerilor de pietoni nemarcate corespunzator. ATENTIE la berea expirata !”

si are mare dreptate ..cam asa sunt articolele de pe aradon.. dar ce sa-i faci..nu ne place, nu mai citim…

4.   cartea mea se va scrie incepand de sambata cand voi fi in concediu… capitolul 2 va veni cat de curand.. nu va faceti griji.. asta daca sunteti curiosi…

Anunțuri

prolog + capitolul intai

aveti aici capitolul intai:) enjoy it!! .. felicitarile si/sau criticile si injuraturile sunt binevenite.. plz  cine cititi puneti un comment.. va multumesc

sper sa va placa cu toate ca….. pe unii ii va deranja subiectul…

p.s. ca si la prolog, exista greseli de ortografie, posibil de exprimare, k in loc de c, sh , … dar mi le veti scuza intrucat e tot o varianta „Beta”

NEW LIFE AFTER

Cap1. Point Zero –the beginning

-1-.

Dintr-o data mainile devenira una cu canapeaua pe care statea. Degetele au inceput sa se lungeasca patrunzand rapid in tesatura canapelei pe care era intins, precum radacinile unui copac. Incepea sa si piarda individualitatea sa se contopeasca cu ceea ce era in jurul lui. Penumbra din camera disparu, creierul neputand sa prelucreze informatiile transmise de ochi. Totul deveni un vartej rapid de ganduri, idei, senzatii. In secunda urmatoare era undeva intr un desert, intins pe spate. Simtea nisipul fierbinte si soarele arzand puternic. Un vant incepu sa bata pe deasupra lui , luand cu el mii de firicele marunte de praf. De fapt nu era praf si aceasta constatare il soca..Era el. Era corpului lui care se faramitase in miliarde de atomi si acum se descompunea in bataia calda a vantului. Ca o mumie antica pe care o atingi si intr-o fractiune de secunda dispare. Si pe masura ce vantul se departa, se departa si el odata cu acesta. Doar scheletul ramasese intins acolo jos in desert, iar el il vedea tot mai departe, tot mai neinsemnat. Daca putea sa fie rational macar o fractiune de secunda, cu siguranta s ar fi speriat de acest vis, de aceasta viziune, dar creierul de mult cedase initiativa. Se plimba deja printre stele, pe acolo pe unde inainte nici imaginatia nu indraznea sa zboare. Galaxii, stele, sisteme planetare, se plimba printre ele cu o viteza fantastica, ca si cum cineva ii pusese un film pe care l derula cu viteza maxima. Acum putea face orice, nu mai existau restrictii si reguli pe care sa le respecte. Pe care trupul carnal sa i le impuna. Era  un fel de Dumnezeu. Dintr o data il invalui o lumina si simti brusc cum toate lacatele ce tineau incise secretele universului se deschideau si INTELESE. Totul. Pentru prima data in viata avea acces la ceea ce inainte doar intuia,avea confirmari la ideile care au facut pe multe lume sa l catalogheze drept cel putin ciudat. Universul nu mai avea nici un secret, nimic. Il vazu in toata splendoarea si goliciunea lui, dezbracat de povesti si mituri, de ipoteze fanteziste si vise. Stia acum cum s-a format universul, a inteles brusc legile care-l guverneaza, exista acum un raspuns pentru toate acele -oare cum, oare de ce, cine-.pe care le pusese intotdeauna.

De acolo de departe, auzi o voce, o soapta:

-Cedrik, Cedrik.

Isi dadu brusc seama ca acele senzatii aveau curand sa se sfarseasca dar isi dorea sa stea acolo, printre stele, in inima universului cat mai mult, sa intarzie cat mai mult revenirea. Cand acest lucru deveni inevitabil, pentru moment se instala panica. Se auzea vocea, stia ca trebuie sa se intoarca undeva,ca undeva intr un colt de univers era un corp care-l astepta sa se intoarca, dar de la acel nivel absolut in care era , acel corp material era atat de neinsemnat incat pur si simplu nu l mai gasea. Nu mai gasea calea sa se intoarca la el. Cand intr-un final il gasi, pe drumul de intoarcere simti si intelese  ceea ce odinioara simti cel Atotputernic: ce disgratios era sa abandoneze acea lume absoluta, pentru a se intrupa, pentru a reveni la o lume care i se paru mai respingatoare ca  niciodata.

Vocea se auzi tot mai insistent:

-Cedric, hai trezeste te.

Si totul se termina. Brusc, asa cum incepuse.

-2-

Cand deschise ochii, cateva secunde nu stiu ce se intampla, unde este. Cu toate astea, viziunea era inca vie in mintea lui. Senzatiile si amintirile erau atat de puternice incat cu siguranta nu le va uita niciodata. Camera in care era si luminile ii pareau ciudate. Desi era foarte confuz, nimic din ce era in jurul lui nu i parea deloc familiar.

-Bine ca te ai trezit. Pentru o clipa am crezut ca te vom pierde. Esti inconstient de mai bine de jumatate de ora.

Intorcandu-se , vazu langa el un babat trecut de prima tinerete,cu o privire foarte calda si prietenoasa. Dar ca si tot ceea ce il inconjura, si acea fata ii era total straina.

-Inconstient zici? Ce s-a intamplat? Am avut un vis destul de ciudat, dar foarte realist totusi.Cine esti?

-Ma numesc Jayo. DR. Jayo Ramirez.  Ai fost adus aici acum aproape o ora  in stare de inconstienta. De fapt adus e mult spus. Te a lasat un domn misterios, care s-a recomandat ca fiind un prieten, apoi a disparut. Nu ai idee cumva cine era?

-Hmmm…Ultimul lucru care mi-l amintesc e ca eram singur acasa, cineva a sunat la usa, si apoi tot ce mi amintesc e “visul” ciudat pe care l-am avut. De fapt totul a fost atat de real incat si acum ma trec fiori cand ma gandesc. As putea sa stiu unde sunt?

-A, scuze , am uitat sa-ti spun. Te afli la clinica “Chree  Memorial”. Starea ta ne-a speriat la inceput, dar vad ca ti-ai revenit. Aveai simptome asemanatoare unei supradoze de droguri: inconstienta, pupilele dilatate iar extremitatile membrelor iti sunt inca reci. Totusi nu am gasit urme de intepaturi, iar analizele arata ca nu ai asemenea substante in sange. De aceea starea ta ne-a intrigat pe toti. Iti vom mai face niste analize, apoi, daca totul este oc, te vom externa. Asta daca nu cumva preferi sa ti petreci noaptea aici, in siguranta.

-Supradoza zici? In viata mea nu am consumat droguri. Si cu siguranta nici acuma.

-Ziceai ceva de un strain  care a sunat la usa. Incearca sa ti amintesti ce s-a intamplat. Oricum nu ai urme de lovituri sau alte traume vizibile. Poate ar trebui sa anunti politia.

-Atata timp cat nu imi amintesc absolut nimic nu stiu ce as putea sa declar politiei. Mai bine sa nu ii amestec o vreme. Imi vor crea doar neplaceri si deranj. Doar stii cum sunt politistii.

-Ai dreptate. Oricum iti recomand sa stai acasa o vreme sa te odihnesti. S-ar putea sa fi avut o criza. Oricum a fost ca un fel de coma starea ta. O “coma” de 1 ora.

-Am uitat sa-ti multumesc. Oricum prefer sa plec acasa.

-Mai tarziu putin. Sa terminam analizele si radiografiile. Ai butonul acela langa pat, daca ai nevoie de ceva, voi veni imediat.Pana atunci incearca sa stai linistit si sa te odihnesti.

Afara era o noapte racoroasa .Era sfarsitul unei veri calduroare si secetoase, o vara in care profitase din plin de vremea minunata. La acea ora strada era pustie. Abea astepta sa ajunga acasa, sa incerce sa adoarma pentru a uita cel putin o vreme de acel vis straniu. Grabi pasul, cautand o farmacie deschisa non stop, de unde sa scoata medicamentele prescrise de doctor. Se simtea ciudat, confuz…Putea sa jure ca ceea ce a simtit “acolo” era real, cu toate acestea, in acest timp el zacuse inconstient intr-un spital. Si tot nu au gasit nimic. Dintr-o curte latra un caine, fapt ce-l sperie. Simtea o prezenta in preajma lui, cu toate astea strada era pustie la acea ora.

Farmacista paru foarte surprinsa cand ii dadu reteta:

-Sunt pentru dumneavoastra medicamentele?

Tonul vocii ei, oarecum speriata, il puse pe ganduri.

-Da,de ce? E vreo problema? Nici nu m-am uitat ce medicament mi-a prescris doctorul.

-Nu e nici o problema. Medicamentele sunt obisnuite, calmante, doar ca doza lor este destul de mare: Vi s-a prescris Xanax de 1 mg. Doza obisnuita este de 0.25. Nici nu stiu daca avem. Stati o secunda sa caut.

Farmacista disparu in camera din spate, lasandu-l cu o gramada de intrebari in gand. Posibil ca avea nevoie de calmante, dar de ce i le-a prescris in asa doza puternica?

-Aveti noroc. Avem 2 cutii. Oricum doar una aveti pe reteta. Dar sa aveti grija sa nu conduceti sau sa consumati alcool dupa ce le luati, pentru ca pot avea un efect destul de puternic. Mai ales la doza asta.

-Multumesc mult.

Parasind farmacia nu putu sa nu remarce ca toate intamplarile din acea seara fusesera ciudate, si ca tot mai multe intrebarii  se invarteau prin minte.

-3-

Se auzi soneria de la intrare. Brusc avu o senzatie de deja-vu. La fel s-au intamplat lucrurile si in urma cu doua saptamani cand avusese loc acel “incident.. Nu a ramas cu urmari, analizele au iesit perfecte, si totul ramasese un mister. Doar amintirile ii reveneau obsedant in minte. Fusese acolo, in mijlocul universului, avusese acces la toate cunostintele la toate secretele,era parte din TOT iar aceste amintiri ii provocau nostalgie si in egala masura o dezamagire ca a trebuit sa revina la o viata normala.Ca si cum pui un copil mic in fata unei vitrine cu dulciuri -le stie gustul fiecaruia, moare de pofta, dar nu are cum sa ajunga la ele.

Deschizand usa se pomeni fata in fata cu un om foarte ciudat. Avea niste ochi foarte patrunzatori, de o culoare nedefinita, un fel de cenusiu iar trasaturile fetei indicau un om foarte calm, strain de tot ceea ce inseamna viata urbana in zilele de azi – stres, agitatie, oboseala. Varsta era nedefinita. Putea la fel de bine sa aiba 30 de ani dar si 50. Era genul de om de pe fata caruia nu puteai afla nici o informatie.Nimic.

-Buna ziua, pe cine cautati?

-Se pare ca nu ma mai tii minte. Daca ma lasi inauntru voi incerca sa te lamuresc cu privire la intamplarile de acum 2 saptamani. Stiu ca ai multe intrebari care asteapta raspunsuri.

Tonul acesta familiar si lipsa de respect cu care ii raspunse strainul il facura pe moment sa i tranteasca usa in nas, dar apoi, dorinta de a afla ce se intamplase in noaptea aceea invise.

-Poftiti inauntru!

-Multumesc de invitatie. Nu iti va parea rau, prentru ca cele ce le vom discuta aici vor aduce lumina peste multe mistere care ti se invart prin minte.

Vocea aceea calma ii patrundea in minte si il domina, parca telepatic ii spunea ce sa faca. Inconstient il trecu un fior gandindu-se cat este de vulnerabil.

-Tot ce ai nevoie pe moment  sa stii despre mine este ca ma numesc Cagrino. Stiu ce te gandesti, e un nume foarte ciudat. Cu timpul vei intelege. Pentru noi este la fel e normal ca si John pentru voi. Dar sa trecem la subiect: am venit sa ti fac o oferta. Sunt sigur ca nu o vei refuza pentru ca iti va schimba viatza.

-Nu sunt sigur ca vreau o schimbare in acest moment, am avut una acum doua saptamani si trebuie sa recunosc ca am fost destul de socat. Ia loc; iti aduc imediat o cafea. Prevad ca va fi o discutie destul de lunga. Oricum timp am destul la dispozitie.

-O sa mi incep povestea in timp ce mi pregatesti cafeaua, pentru ca intradevar este lunga. Oricum precis ti se va parea foarte incredibila, si vei avea nevoie de timp ca sa te convingi ca este asa cum spun eu. Totul incepe cu mult in urma, pe vremea cand rasa umana nu era aparuta in evolutia universului. Pe atunci acesta era populat de o civilizatie in apogeul ei. Un fel de imperiu galactic. Pana intr o zi cand inevitabilul s-a produs.A avut loc un accident galactic, de o amploare egalata poate doar de big-bangul initial.- a avut loc o ciocnire a doua galaxii. In urma acestei catastrofe, a disparut aproape intreaga civilizatie.Au ramas totusi destui pentru a supravietui ca specie, dar totusi insuficienti pentru a repopula tot universul. S-a luat atunci o hotarare ce s-a dovedit in timp complet eronata: crearea unei rase noi, asemanatoare lor, dar prin combinatii genetice aplicate unor fiinte primitive. Se spera astfel crearea unei rase care sa aibe intreg bagajul lor genetic, dar intinerit considerabil pe baza unor fiinte relativ nou aparute. In urma cercetarilor s-a ajuns la concluzia ca cele mai potrivite fiinte pentru acest lucru sunt maimutele de pe pamant. Astfel dea lungul a mii de ani terestri, prin incrucisari genetice repetate, s-a ajuns la om, asa cum il cunosti din orele de biologie din clasele primare, dar trecandu-se prin zeci de civilizatii umanoide care au trebuit masacrate datorita imperfectiunii lor. Omul –ca homo sapiens- cel pe care l cunosti, a fost prima ramura care a avut constiinta.

-Poftiti cafeaua, Domnule! Interesanta poveste imi spuneti. Dar nu este nimic nou in ea. Am mai auzit astfel de “povesti” si ipoteze.

-Multumesc. Stiu ca ai auzit. Sunt multi oameni care se apropie de adevar. Dar lucrurile pe care ti le voi spune in continuare esti printre putinii pamanteni care le va sti.

-Ce onoare pe mine, ma simt intr-ul fel “cel ales”.

-Nu ar trebui sa o iei ca pe o gluma. Este adevarul. Obligatia mea este sa t-il spun. Apoi vei avea timp sa decizi. Dar sa nu pierdem vremea. Cum spunea homo sapiens a fost o prima “realizare” cu constiinta si discernamant. Cu toate acestea, nu era ceea ce s-a dorit. Era tot un esec pentru ca nu se putea trece peste un lucru: omul, ca fiinta pamanteana era supusa legilor fizicii lumii in care traia. Prin imbinarea genetica, el mostenise capacitatile intelectuale ale creatorilor sai, dar pentru ca acestea sa poata fi activate, era nevoie de o infinitate de conexiuni in creier, ceea ce era fizic imposibil.

Intre timp se inserase afara si in timp ce asculta povestea, pe Cedrik il apuca o stare de somnolenta. Cu toate ca povestirea incepea sa devina interesanta, vocea monotona a celui din fata sa il facea sa faca cu greu fata pleoapelor tot mai grele. Disimula acest lucru jucandu –se cu o lingurita ce era in fata lui pe masuta. Strainul continua imperturbabil:

-A fost un moment important cand s-a declarat oficial ca acest experiment este un semiesec si s-a hotarat renuntarea la proiect, si abandonara rasei astfel nou creata. Ca intotdeauna, orice decizie importanta are sustinatori si adversari. Si in acest caz a existat un grup, care a sustinut continuarea proiectului, dar nu prin reluarea incercarilor, ci prin fortarea acestui homo spaiens sa evolueze in directia dorita. Acestia din urma, in minoritate fiind, au fost infranti. S-a hotarat abandonarea totala a proiectului. Omul a fost pus intr-un fel de stand –by, i-au fost sterse toate amintirile si cunostintele, apoi a fost abandonat. Cu toate astea, pe ascuns, a existat un grup secret care o vreme a incercat sa forteze evolutia omului, prin contact direct, incercand sa-l invete lucruri pe care singur le-ar fi descoperit in sute sau mii de ani: focul, cum sa si fabrice arme care sa-l ajute sa si procure mancare, l-a facut sa si dea seama ca dincolo de aceasta lume fizica, exista o alta: lumea noastra. Datorita imperfectiunii lui, omul a asociat aceste cunostinte cu un avantaj personal, astfel aparandu-i  ideea de posesie si de aici gelozia, invidia si mai departe cunosti povestea. Evident toate astea nu aveau cum sa ramana necunoscute, astfel incat grupul a fost prins si pedepsit. S-a facut totusi un compromis: nu s-au reluat experimentele, dar s-a permis oamenilor sa evolueze, li s-a oferit liberul albitru, posibilitatea de a si determina singuri soarta, iar din cand in cand li se faceau unele “salturi” in dezvoltare – prin intermediul unor emisari ai civilizatiei noastre. A fost constituita un fel de casta, al carei rol era de a supraveghea omenirea, si de a preveni incercarile de influentare a evolutiei omului, in afara de cele programate si aprobate… Cam asta ar fi inceputul, ca sa te introduc in tema problemei.Pentru tine e o ipoteza  ca oricare alta, dar diferenta e ca aceasta e adevarata.

– Si daca ar fi asa, care este scopul pentru care mi ai povestit toate astea?

-Pentru ca am considerat ca este important sa stii. Vei avea de luat o hotarare importanta. Daca vei da un raspuns pozitiv,vei avea o misiune de indeplinit. O misiune care te va duce mult dincolo de limitele umane. De fapt “visul” acela al tau a fost doar o mica demonstratie despre ceea ce te asteapta. A fost daca vrei sa i spui asa un fel de momeala. Pentru ca pana acum nimeni din cei care au fost acolo nu a putut refuza .Dar nici noi si nici tu nu avem nevoie de o decizie pripita. Am vrea sa lucrezi pentru noi, sa fi un fel de agent al nostru. Daca vei accepta, sarcina ta va fi sa gasesti  si sa initiezi alti oameni. Bineinteles pentru asta vei “primi” unele puteri care acum ti se par de domeniul fanteziei.Vei putea oricand sa mergi dincolo te vom elibera de barierele fizice ale lumii in care traiesti. Gandeste te bine. Cand hotararea ta va fi luata, te voi contacta eu. Cam asta a fost prima noastra intalnire.Iti multumesc pentru atentie si iti doresc o zi minunata.

Cateva minute dupa plecarea vizitatorului, Cedrik ramase nemiscat, paralizat de avalansa de idei si teorii. Nici nu si dadu seama cat a stat asa nemiscat. Cum statea in semiintunericul camerei, singur, nici macar nu mai era sigur ca totul nu fusese din nou doar un vis. Cautand cu infrigurare indicii care sa l lumineze,observa totusi pe masuta din fata lui o ceasca de cafea,exact cum trebuia sa fie, caci doar strainul acela misterios bau cafea, dar cand verifica usa de la intrare, observa ca era incuiata pe dinauntru. Isi lua pe el un pardesiu de pe cuier, si iesi putin sa ia aer, sa faca o plimbare.In momentul in care iesi in strada, constata cu stupoare ca in loc sa fie seara, asa cum se astepta,afara era dimineatza. Oare ce se intamplase? Dormise toata noaptea si avusese un vis? Pieduse notiunea timpului in vreme ce discutase cu strainul? Oricum intorsatura pe care o lua viata lui nu i se parea nici normala, nici dorita si aducea din ce in ce mai mult cu nebunia.

Asta e ce am scris pana acuma…  continuarea e sistematizata in capul meu dar nu stiu cat de usor va fi de pus pe foaie. presupun ca in max 2 saptamani va veni capitolul 2 🙂 wish me luck

sondaj – test

in urma cu ceva vreme am inceput sa scriu o carte ..    e pe subiect fiction -religie- fantasy….  am scris primul capitol (10-15 pag) si m-am oprit.. continuarea e toata in capul meu, dar inca nu am pus-o pe foaie…as vrea sa fac un sondaj..am publicat aici prologul cartii, voi sa-l cititi si daca feedback ul va fi pozitiv, voi publica restul ce am mai scris si voi continua cartea sa aveti cel putin un capitol pe saptamana.. 

Va rog daca cititi sa puneti un comment, indiferent daca pozitiv sau negativ .. o critica constructiva e foarte binevenita…

Stiu ca e putin pentru a va face o parere,  dar pana in weekend voi publica o parte din primul capitol (cateva pagini).

Dar va rog sa fie doar comenturi serioase pentruca  pentru mine este o chestie foarte importanta.

Multumesc mult

 

PS e varianta BETA  – adica  e fara ş, ţ, ă, î, â si mai urmeaza a fi olecutza prelucrata..

Publicat în literatura. Etichete: , , . 6 Comments »

New life after – prolog


          Dintr-o data mainile devenira una cu canapeaua pe care statea. Degetele au inceput sa se lungeasca patrunzand rapid in tesatura canapelei pe care era intins, precum radacinile unui copac. Incepea sa si piarda individualitatea sa se contopeasca cu ceea ce era in jurul lui. Penumbra din camera disparu, creierul neputand sa prelucreze informatiile transmise de ochi. Totul deveni un vartej rapid de ganduri, idei, senzatii. In secunda urmatoare era undeva intr un desert, intins pe spate. Simtea nisipul fierbinte si soarele arzand puternic. Un vant incepu sa bata pe deasupra lui , luand cu el mii de firicele marunte de praf. De fapt nu era praf si aceasta constatare il soca..Era el. Era corpului lui care se faramitase in miliarde de atomi si acum se descompunea in bataia calda a vantului. Ca o mumie antica pe care o atingi si intr-o fractiune de secunda dispare. Si pe masura ce vantul se departa, se departa si el odata cu acesta. Doar scheletul ramasese intins acolo jos in desert, iar el il vedea tot mai departe, tot mai neinsemnat. Daca putea sa fie rational macar o fractiune de secunda, cu siguranta s ar fi speriat de acest vis, de aceasta viziune, dar creierul de mult cedase initiativa. Se plimba deja printre stele, pe acolo pe unde inainte nici imaginatia nu indraznea sa zboare. Galaxii, stele, sisteme planetare, se plimba printre ele cu o viteza fantastica, ca si cum cineva ii pusese un film pe care l derula cu viteza maxima. Acum putea face orice, nu mai existau restrictii si reguli pe care sa le respecte. Pe care trupul carnal sa i le impuna. Era  un fel de Dumnezeu. Dintr o data il invalui o lumina si simti brusc cum toate lacatele ce tineau inkise secretele universului se deschideau si INTELESE. Totul. Pentru prima data in viata avea acces la ceea ce inainte doar intuia,avea confirmari la ideile care au facut pe multe lume sa l catalogheze drept cel putin ciudat. Universul nu mai avea nici un secret, nimic. Il vazu in toata splendoarea si goliciunea lui, dezbracat de povesti si mituri, de ipoteze fanteziste si vise. Stia acum cum s-a format universul, a inteles brusc legile care-l guverneaza, exista acum un raspuns pentru toate acele -oare cum, oare de ce, cine-.pe care le pusese intotdeauna.

            De acolo de departe, auzi o voce, o soapta:

            -Cedrik, Cedrik.

         Isi dadu brusc seama ca acele senzatii aveau curand sa se sfarseasca dar isi dorea sa stea acolo, printre stele, in inima universului cat mai mult, sa intarzie cat mai mult revenirea. Cand acest lucru deveni inevitabil, pentru moment se instala panica. Se auzea vocea, stia ca trebuie sa se intoarca undeva,ca undeva intr un colt de univers era un corp care-l astepta sa se intoarca, dar de la acel nivel absolut in care era , acel corp material era atat de neinsemnat incat pur si simplu nu l mai gasea. Nu mai gasea calea sa se intoarca la el. Cand intr-un final il gasi, pe drumul de intoarcere simti si intelese  ceea ce odinioara simti cel Atotputernic cand se intrupa in OM: ce disgratios era sa abandoneze acea lume absoluta, pentru a se intrupa, pentru a reveni la o lume care i se paru mai respingatoare ca  niciodata.

            Vocea se auzi tot mai insistent:

            -Cedrik, hai trezeste te.

            Si totul se termina. Brusc, asha cum incepuse.

        Cand deschise ochii, cateva secunde nu shtiu ce se intampla, unde este. Cu toate astea, viziunea era inca vie in mintea lui. Senzatiile si amintirile erau atat de puternice incat cu siguranta nu le va uita niciodata. Camera in care era si luminile ii pareau ciudate. Desi era confuz,absolut  nimic din ce era in jurul lui nu i parea deloc familiar.

            -Bine ca te ai trezit. Pentru o clipa am crezut ca te vom pierde. Eshti inconstient de mai bine de jumatate de ora.

            Intorcandu-se , vazu langa el un babat trecut de prima tinerete,cu o privire foarte calda si prietenoasa. Dar ca si tot ceea ce il inkonjura, si acea fata ii era total straina. […]