Jurnalul unui depresiv – part 4 – afacerile – saptamana neagra

Dupa primele 3 parti pe care le puteti citi aici:

– partea intai – o zi din viata unui depresiv 

– partea a 2-a – netul

– partea a3-a – relatiile

vine azi partea a 4-a a seriei … din nou, raportul realitate / fictiune e 25 / 75 .. sau oare invers? :))

Luni dimineatza trezirea cu ceva sperante ca saptamana asta va fi altfel … fac o recapitulare rapida cu ce am de facut: primul lucru sa merg la posta ..am de scos un colet .. ramburs 100 ron .. sta acolo de cateva zile ca nu am bani sa-l scot  .. e riscul sa-l trimita inapoi….  cash tot nu am dar cineva trebuia sa-mi vireze pe card 100 ron .. la fix .. plin de optimism ma duc la banca .. astept sa afiseze soldul la bancomat cu emotii: oi fi norocos zi? n-oi fi?  si, surpriza: ce credeti? am fost norocos? mesajul ” cardul tau a expirat… ” si adio card…. adio bani deocamdata (oricum nu erau intrati in cont)…

Marti e rost de facut ceva banuti… trebuie sa duc cuiva un laptop ca ma tot bate la cap de ceva vreme.. iese de-un langosh .. planul meu : duc laptopul si apoi merg sa scot coletul… Ajung cu laptopul, tipul ma intampina zambitor: semn bun, zic in gandul meu…  dar prima replica ma loveste ca  un vant rece la -20 de grade: auzi, nu te supara , dar am primit aseara unul si nu mai am nevoie de asta de la tine .. sper sa nu te superi .. nu ma supar ca nu poti sa vinzi cu forta..  dar coletul de la posta?… daca pleca inapoi? verific iar contul daca nu au intrat cei 100 ron..  soldul, 2 ron ..nici macar 5 „de-o cola” 🙂

Miercuri – reusesc sa fac cumva cumva bani sa scot coletul  .. E o placa video la care mai pun ceva banuti si o vand mai departe… bani de benzina… desfac cutia, condensatori umflati, se vede ceva „lucratura” pe ea .. adica cu alte cuvinte  ghinion… seara ajunge din Anglia o piesa comandata de pe un site pt cineva. Piesa platita din banii mei in avans. Mai trebuia lipita pe o placa..  o dau cuiva sa o lipeasca, cu gandul ca a doua zi recuperez banii si pe piesa si pe manopera..

Joi – incepe in forta:  ma suna cineva ca vrea un display de laptop de 15,4… intamplator am unul, ii zic pretul, e multumit, bucuros chiar .. eu la fel, ca se apropie weekendul… dupa vreo ora vine la mine, sa-l montez, la prima vedere shoc: nu ii trebuia de 15,4 ci de 15,6 ..si evident nu sunt compatibile.. si iar norii negrii ai depresiei se apropie de mine….. de  plictiseala ma apuc sa repar o imprimanta adusa de un prieten..  cica are ceva eroare…  macar de-un langosh iese….  ma chinui juma de ora sa scot bucatele dintr-o foaie  blocata in imprimanta.. bucuros ca reusesc dau o printare.. totul alb …pfuuuuu.. explozie nucleara …..

Vineri e vineri ..  daca e si 13 , e clar…  ziua incepe cu o leneveala totala… apoi suna telefonul, scurt: ba, cine a comandat piesa asta ca nu se potriveste (referitor la piesa din Anglia) …. clar… saptamna neagra nu se putea incheia altfel ….

Precizare la Jurnalul unui depresiv…

Multa lume s-a speriat de cele postate in Jurnalul unui depresiv partea a 3-a.. ma intreaba pe strada ce-i cu mine, daca am probleme…

Ideea e urmatoarea: e literatura… fictiune…  evident are un substrat real, ca orice chestie.. trebuie sa porneasca de undeva…  intamplarile sunt reale in mare masura…starile sufletesti NU.

M-a distrat prima oara cand am scris  despre asta (partea intai) si de atunci caut tot felul de intamplari si idei, care duse la extrem sa adauge o noua parte din viata unui depresiv … au fost o zi din viata, netul, relatiile,  ..  vor urma altele.. ca la sfarsit sa se inchida cercul.. si toate la un loc sa ilustreze viata unui depresiv… cu trairile duse la extrem…

paranteza (am fost si eu depresiv.. ani de zile..  cu ganduri   mai nerge sau mai putin negre, prins mai mult sau mai putin in vartejul care te duce „departe”… dar Thanx God! sunt ok acuma..  born again sau ceva de genul.. daca vreti retete, o sa va ajut bucuros…  ( oz, ill bill -unstoppable –> cateva dintre tratamente )

Cititi-le ca pe niste povesti..  poate va veti regasi in ele , poate nu…  poate va va aparea o alcrima in ochi amintindu-va cine stie ce din trecut… paote veti ranji ” ce fraier ii asta”..  anyway.. e poveste…  daca o dezbracati de fantezie nu ramane decat o idee ..doua.. 🙂

enjoy

Jurnalul unui depresiv – partea a 3-a – relatiile

Sunt plin de emotii…  in sfarsit am o intalnire… dupa atata vreme.. nici nu mai stiu cum e .. ce trebuie sa faci,  sa zici… unde sa mergi prima oara… parca cu toate depresiile astea se vede undeva departe o stelutza luminoasa…

E miercuri.. se face seara..am zis ca o sun dupa 6.. am emotii maxime.. cu norocul meu precis o sa ma balbai si e  clar ce impresie fac…  raspunde..  vorbim una alta, cand  sa sa stabilim unde ne intalnim imi zice:  stii, azi nu pot ca sunt obosita si am ceva treaba pe acasa… maine daca vrei..  Sunt putin dezamagit, dar totusi,mai bine maine decat niciodata… caut folderul cum muzica trista, desfac o bere fara alcool (alcoolul accentueaza depresiile) si privesc in gol…  dintr-o data tresar…   aud in boxe  „all i want is bitches.. big booty bitches”.. Biggie? wow..ce cauta in folderul cu melodii triste? si ma deprim cand ma gandesc ca el sigur nu avea probleme cu femeile.. el si toate vedetele.. ce viata..unii le au pe toate altii nici una.. adorm incet visand ca sunt un Rap superstar cu un Escalade alb  …

A doua zi e joi.. o doare capul.. scuza folosita de obicei pt sex nu pt iesit in oras.. dar ce sa i faci..  iarasi stau  in casa.. ma uit la Prison Break…  (ca orice chestie, nu ma uit cand e  „la moda”.. ci dupa o vreme… si Avatarul l-am vazut dupa juma de an) .. sunt la primul sezon.. prind episodul in care trebuie sa-l execute  pe Lincoln.. Trist, depresiv.. faza cand vb cu baiatul lui  ma termina psihic…  daca eram fumator cred ca eram la al treilea pachet deja… inchid tv ul si pana sa adorm ma mai uit in gol o vreme… dar lasa ca maine e vineri, weekend , altfel….

Vineri.. furtuna, vreme super urata.. chestie sado-maso pt un depresiv… evident raspunsul  „pe vremea asta vrei sa iesim?”…. eu as iesi si daca ar fi sfarsitul lumii…dar ce sa faci.. plimbatul de unul singur prin furtuna dauneaza grav sanatatii… aceeasi camera de 3 pe 3.. acelasi computer, aceleasi programe naspa la tv… aceeasi lipsa de pofta de viata.. aceeasi ochi stinsi care candva erau albastri si plini de viata

Sambata vreme buna, soare ,cald… dispare mare parte din depresie…. ramane una mica de tot, asa de veghe, cat sa stiu ca e acolo.. sunt mai activ decat de obicei.. mai ies din casa, mai fac una alta..  astept un telefon :))  seara pe al 8 vine tel:  trebuie sa merg la o masa la cineva, dar termin pe al 9 -9 jumate si te sun si ne intalnim…  cu vremea buna de afara parca nici nu ma afecteaza chestia asta.. cumva parca ma si asteptam sa intervina ceva…

ati stat vreodata langa tel/ceas asteptand sa treaca timpul pana la o chestie importanta?  ei bine, trece inuman de incet… cred ca puteam sa numar pana la 10 intre 2 secunde… se face 9   … incep sa ma pregatesc.. haine „de duminica”, parfumul special (Ferrari red).. cand sunt gata e aproape 10.. astept… astept… astept… in gandul meu aud o voce „asteapta tu ca nu are nimeni treaba cu tine”… pe la vreo 11 jumate imi dau seama ca nu mai are rost sa astept .. cu o lacrima in coltul ochiului incep sa ma dezbrac.. optimistul din mine  ( cam 5 % cat a mai ramas) deja face scenarii.. probabil ca s-a prelungit  vizita,  nu a mai putut sa plece de acolo, probabil ma suna maine dimineatza si imi spune ce s-a intamplat, iesim in oras si totul e ok…  as putea uita toata saptamana asta in care nu am iesit  deloc..

Duminica dimneatza , zi obisnuita de Obor.. vechituri, una alta…  gasesc un procesor rar pt colectia mea .. 5 ron .. o palma data tristetii si depresiei…. sincer, imi vine sa sar in sus de bucurie.. daca ma si suna fata si mergem la suc, e una din cele mai fericite zile din ultimul timp… timp.. iar am ajuns la timp..care trece… 1-2-3-4… nici un semn.. 7-8-9 seara..nimic… e clar… nu are rost… nu mai are rost nici sa caut scuze si sa faci scenarii optimsite.. e clar.. e TZAPA…

ma impac cu gandul ca ce-i al meu e pus deoparte…. dar sincer imi vine sa cred ca e  pus Departe nu Deoparte… dar ce sa facem.. m-am obisnui singur, m-am obisnuit cu depresiile mele… cred ca ne si imprietenim deja..  cred ca sunt deja dependent de depresia asta… ne hranim unul pe celalalt….

dar vor fi ele si zile mai bune

p.s. ca la orice chestie din seria „jurnalul unui depresiv”.. o mare parte e fictiune…  in cele de mai sus cam 60-70% e fictiune …  personajele sunt doar asemanatoare cu cele reale… nu exist nici eu nici fata respectiva… nici depresia.. si mai ales, intamplarile nu s-au petrecut in perioada 3-7 august, nuuu nici vorba 🙂  sunt doar rezultatul mintii mele bolnave (sick mind of a crazy kid)