Preview – un alt inceput ….

Malik stinse becul si se trezi cufundat in bezna. In sfarsit dupa o zi obositoare si stresanta era din nou doar el, intunericul din jur si linistea ca de mormant. Totul era adormit in jurul lui si asta ii placea cel mai mult. Era ca si cum ar fi fost numai el pe planeta asta. Intr-un fel era , parca, o reincarnare a lui Adam in lumea secolului 20. Singur pe o planeta imensa. Desi pentru multi seara insemna sfarsitul activitatii, pentru el lasarea intunericului era un inceput: inceputul perioadei  de cateva ore  in care era  cu adevarat liber, timp in care putea sa evadeze din tot ceea ce inseamna lumea materiala. Mintea, mai precis sufletul lui evada si explora anumite locuri si idei pe care fizic nu era posibil sa le cerceteze.

De ceva timp suferea de insomnie si i se parea ca peretii camerei se strangeau tot mai tare si parca era prizonier intr-o cusca. Mai greu a fost la inceput. Dar apoi treptat treptat mintea si apoi sufletul au reusit sa evadeze.Momentul desprinderii era cel mai frumos. Practic neavand corp material atasat putea sa faca orice sa pluteasca, sa zboare, sa mearga oriunde. La inceput prima experienta il soca. Nu era ceva obisnuit sa-ti vezi trupul inert intins pe pat si  tu, adevaratul tu, sa plutesti undeva deasupra. Si tot mai sus. Era o privire din ce in ce mai panoramica: la inceput camera, apoi casa, curtea,vecinii, strazile din zona, casa in care copilarise care era doua strazi mai departe si care noaptea parea foarte anosta invaluita in bezna si vegheata de bradul batran din curte.

Era atat de interesant incat mai nou traia pentru asta: traia pentru noaptea urmatoare si pentru experienta urmatoare. Nu mai conta nimic din lumea materiala: scoala era pe sfarsite , prietena care il iubea sau nu, viata care era mai apasatoare ca niciodata…. NIMIC.

 

 

p.s.  de data asta sper sa fie mai mult decat un „alt inceput” .. sa fie „un alt inceput”  cu  continuare si finalitate ….  sper sa va placa …  si daca nu cer mult, astept plz feedback …  thanx

New life after – prolog

          Dintr-o data mainile devenira una cu canapeaua pe care statea. Degetele au inceput sa se lungeasca patrunzand rapid in tesatura canapelei pe care era intins, precum radacinile unui copac. Incepea sa si piarda individualitatea sa se contopeasca cu ceea ce era in jurul lui. Penumbra din camera disparu, creierul neputand sa prelucreze informatiile transmise de ochi. Totul deveni un vartej rapid de ganduri, idei, senzatii. In secunda urmatoare era undeva intr un desert, intins pe spate. Simtea nisipul fierbinte si soarele arzand puternic. Un vant incepu sa bata pe deasupra lui , luand cu el mii de firicele marunte de praf. De fapt nu era praf si aceasta constatare il soca..Era el. Era corpului lui care se faramitase in miliarde de atomi si acum se descompunea in bataia calda a vantului. Ca o mumie antica pe care o atingi si intr-o fractiune de secunda dispare. Si pe masura ce vantul se departa, se departa si el odata cu acesta. Doar scheletul ramasese intins acolo jos in desert, iar el il vedea tot mai departe, tot mai neinsemnat. Daca putea sa fie rational macar o fractiune de secunda, cu siguranta s ar fi speriat de acest vis, de aceasta viziune, dar creierul de mult cedase initiativa. Se plimba deja printre stele, pe acolo pe unde inainte nici imaginatia nu indraznea sa zboare. Galaxii, stele, sisteme planetare, se plimba printre ele cu o viteza fantastica, ca si cum cineva ii pusese un film pe care l derula cu viteza maxima. Acum putea face orice, nu mai existau restrictii si reguli pe care sa le respecte. Pe care trupul carnal sa i le impuna. Era  un fel de Dumnezeu. Dintr o data il invalui o lumina si simti brusc cum toate lacatele ce tineau inkise secretele universului se deschideau si INTELESE. Totul. Pentru prima data in viata avea acces la ceea ce inainte doar intuia,avea confirmari la ideile care au facut pe multe lume sa l catalogheze drept cel putin ciudat. Universul nu mai avea nici un secret, nimic. Il vazu in toata splendoarea si goliciunea lui, dezbracat de povesti si mituri, de ipoteze fanteziste si vise. Stia acum cum s-a format universul, a inteles brusc legile care-l guverneaza, exista acum un raspuns pentru toate acele -oare cum, oare de ce, cine-.pe care le pusese intotdeauna.

            De acolo de departe, auzi o voce, o soapta:

            -Cedrik, Cedrik.

         Isi dadu brusc seama ca acele senzatii aveau curand sa se sfarseasca dar isi dorea sa stea acolo, printre stele, in inima universului cat mai mult, sa intarzie cat mai mult revenirea. Cand acest lucru deveni inevitabil, pentru moment se instala panica. Se auzea vocea, stia ca trebuie sa se intoarca undeva,ca undeva intr un colt de univers era un corp care-l astepta sa se intoarca, dar de la acel nivel absolut in care era , acel corp material era atat de neinsemnat incat pur si simplu nu l mai gasea. Nu mai gasea calea sa se intoarca la el. Cand intr-un final il gasi, pe drumul de intoarcere simti si intelese  ceea ce odinioara simti cel Atotputernic cand se intrupa in OM: ce disgratios era sa abandoneze acea lume absoluta, pentru a se intrupa, pentru a reveni la o lume care i se paru mai respingatoare ca  niciodata.

            Vocea se auzi tot mai insistent:

            -Cedrik, hai trezeste te.

            Si totul se termina. Brusc, asha cum incepuse.

        Cand deschise ochii, cateva secunde nu shtiu ce se intampla, unde este. Cu toate astea, viziunea era inca vie in mintea lui. Senzatiile si amintirile erau atat de puternice incat cu siguranta nu le va uita niciodata. Camera in care era si luminile ii pareau ciudate. Desi era confuz,absolut  nimic din ce era in jurul lui nu i parea deloc familiar.

            -Bine ca te ai trezit. Pentru o clipa am crezut ca te vom pierde. Eshti inconstient de mai bine de jumatate de ora.

            Intorcandu-se , vazu langa el un babat trecut de prima tinerete,cu o privire foarte calda si prietenoasa. Dar ca si tot ceea ce il inkonjura, si acea fata ii era total straina. […]